poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - | |
O noapte calmă, fără vise
va să urmeye ăstei clipe când în față apusul mi se plânge și când își pleaca capul robii uitărilor de legăminte ce n-or s-apuce zorii. Roșeața palidă a serii ce-o văd ades in ochii tăi dispare-ncet in largul mării, și-aruncă umbre printre văi uitate de ape și de trecători. În asfinșit privesc adesea și mă gândesc l-apusul meu ce mult pre repede-o să vină. Dar să nu plângi iubita mea căci vremea înca e senină și tu ești doar speranța mea. O soare blând pe unde hoinărești: ai dispărut in racla ta? În urmă-ți lașa luna aruncă bulgări de-ntuneric să te-apună iar de pe cer planete circulare râd de tine, dar tu știi doar că dimineața ele pier. Privesc la asfințit și mă gândesc l-apusul meu când lumea rea va arunca în mine cu pământ iar cioclii cei murdari vor râde satisfăcuți de lucrul ce-au făcut. Dar tu îmi dai putere ca să lupt; sufletul meu se va ridica întocmai ca și Phonix din propriai cenușă spre chipul mult iubit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate