de Florin G. de Roxas


Din mormant imi lipseste sicriul,
ma simt deasupra, fara de viata,
si in pamant zaresc purpuriul
sangelui care ingheata.

Ma plimb fara sa stiu pe unde
si ma strecor in orice vis,
strabat universul in cateva secunde-
sunt cand in iad, cand in paradis.

M-as odihni pentru o vreme,
dar ma stiu singur si parasit,
si n-am pe nimeni sa ma cheme
atunci cand ma voi fi trezit.