Înger cu aripi negre m-am făcut Doamne,
înger cu aripi negre!
Așa mi-a plăcut mie,
să zbor noaptea,
să caut de-necăutatul
și să-l mai și găsesc
și să-l și iubesc.
Fulger prin întuneric,
puternic,
înger cu aripi negre,
râd ca un nebun
și fericirea
ce-o simt până-n pântec,
ce mă arde ca un hohot,
ca un descântec
se aude gâlgâind sub bătaia aripii mele.
Prin noapte,
mă aud de departe,
„îngerul negru trece sub stele”.
Și-s neostoit,
sânge de dragoste
picură pe toate frunțile cufundate în somn,
un demon,
un zeu.
Poate te vei îndura Doamne și,
printr-un zori spre care-oi păși,
când îmi vei vedea capul așezat pe umăr,
după zboruri de noapte fără de număr,
obosit,
atât de aproape de liniștea-n murit,
mă vei săruta Doamne pe frunte,
pe pletele cărunte,
îmi vei spăla aripa,
îmi vei curma clipa,
cu lacrima Ta și,
vei auzi poate atunci,
cu ultimul suflu ce-n piept îmi va zace:
Odihnește-mă Doamne în pace!

Pan
12.09.2002