poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-06 | |
cărămizie terasa, cărămizie în amintirea
cine știe cărui apus de soare îngropat sub masa unde îți depuneai în secret cocoloșul cleios al gumei de mestecat. trântești uneori păhăruțul (iritat că prea l-ai răsfățat culcușindu-l în palmă) și-i vezi cioburile împrăștiindu-se străveziu pe cărămiziu în căutarea gurii pierdute. cărămizie poala sălciei plângătoare. cărămizie ploaia pe ultimii centimetri. descoperi că și picioarele mesei, că și picioarele anumitor prieteni precum și pedichiura celei ce trece seară de seară pe-aici scuturându-se de nămol capătă o nuanță cărămizie diluată treptat de căderea nopții. va trebui să-i dai dreptate hulubului destrăbălat când îl vezi ciugulind șunculița de pe tartină, pâinea lăsând-o pentru pisici, dorindu-și neapărat să se îngrașe, să nu mai poată zbura dându-și seama că niciodată nu va fi în stare să înțeleagă terasa văzută de sus – mai ales atunci când își fac apariția oamenii cărămizii și insistă să i se bage în suflet omului de cărămidă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate