Sărmane câine,ce umbli jegărit,
Gonind pe străzi golașe,fără oameni,
Ai fost bătut și iarăși umilit
De-al tău stăpân,ce crunt te-a chinuit.

Ai fost un câine credincios,dar ce folos
Dacă stăpânul nemilos te-a alungat?
Acuma ești bătrân și fără rost,
Lipsit de căldurosul adăpost.

Uitate-au fost momentele în care
Tu îți făceai destoinic datoria.
Erai puternic,în stare de orice,
Dar ce-a fost ieri,astăzi nu mai e.

Un câine tânăr și mândru ți-a luat locul,
Umblând ștrengar prin curtea spațioasă,
Iar tu,bătrâne câine,în mod uluitor,
Nu ai puterea să fii răzbunător.

Îți înțelegi stăpânul și-l iubești,
Căci te-a hrănit de fiecare dată.
Pe-asfaltu-ncins tu mergi în pas câinesc,
Reamintindu-ți suflul tineresc.