zâmbetul tău împletit
între două mirări
ascunde o lume
ce nimburi ce raiuri ce zâne
desface și tace
pe virgula unei întâlniri
cu patima albă


mă seduci primăvara mai mult
cu o amintire
însetat de veșminte albe, izvoare
ascunse în cuibul zidirii,
inundat de iubirea ce-o porți
în pântec de mamă
mă destram fără rime

ah, zâmbetul tău
sărut de viori argintii
pe fulgul secundei
cutremur întins între mine și
lacrima aripii ce ne suie
cerc violet pe palme întinse,
adâncuri ce poartă amprenta
răstignirii tale în fluturi

taci
e zâmbetul tău golit de furtună
cercul se-nchide în inelul de foc
ce ne arde-mpreună