Ar fi îndeajuns un strategic balans
Încât să stârnească în ritmuri un dans,
Un dans al decadenței devenit monocrom,
Când vicii nefaste se-mbină în om.

Schițând un desen pe asfaltul bombat,
Și dându-i contururi de om blestemat,
I-adaug o coadă și coarne prelungi,
Pe corp desenându-i fantastice dungi.

Tot astfel și omul cel pur și virgin,
Se transformă din înger în diavol meschin,
Din suflet curgându-i otravă-nghețată,
Artere și vene ruginindu-i deodată.

Încet,afundându-se-n mocirla creată,
Își poartă povara cu păcate-ncarcată.
De-i vezi al său chip sclipitor și senin,
Nici n-ai zice că trupul i-ar fi plin cu venin.

La fel ca un fruct ce arată frumos,
Dar înăuntru e găunos,
Tot astfel și omul viclean și perfid
Își păstrează ascuns caracterul putrid.