poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-26 | |
Am întins mâna în sus în văzduh
să ating norii, să mângâi vântul, dar am rănit cerul cu degete murdare și au curs lacrimi reci și grele... A plouat. A plouat cu timp și picuri de tristețe în sufletul meu, în ochii goi ce-au știut odată să iubească, în privirea obosită în care a murit cândva întreg înaltul. A plouat și nu mai știu nimic de mine, nu-mi amintesc când m-am risipit nici unde, nu-mi regăsesc albastrul. Și printre voi, cu ochii voștri lacomi și minți ce devorează, renunț încet la toate renunț să-mi amintesc. A plouat; plouă și acum. Și printre stropi și cristale de sare ce ni se scurg pe chip eu te întreb tăcut: mă vei iubi destul cât să mă ierți de mine?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate