poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-24 | |
Din ce în ce mai mult refuzăm să iubim natura;
s-ar putea să mă corectați:"uităm"! mai trist ar însemna. "Refuzăm" ar fi măcar un act deliberat, s-ar putea spune că ne-am asumat destinul desprins din privirea lui Dumnezeu. "Uităm" ne-ar face responsabili de ignoranță- leș al conștiinței creată din crâmpeie de amintiri, încă de la primul om. S-ar putea, dintr-un masochism specific eternilor îndrăgostiți nostalgici, să iubim amintirea naturii poate înzecit, poate mai pătimași, cu gândul doar; și nu-i exclus de vreme ce-au nceput să existe generații exclusiv urbane. Există metrouri de mers, există reclame de privit nu mai există orizont sau asfințit, există jocuri virtuale, fără socializare in nisip, există "mall-uri" de plimbat nu mai există picioare desculțe în iarbă, există "fitness" de alergat nu mai există bambilici, există motocositoare ergonomică nu mai există coasă,coporâie, există mulgătoare automată nu mai există mâna formată a femeii în timp, există tv,radio nu mai există "poiana lui iocan", există apartamentul meu cu termopan,centrală termică,aer condiționat, home cinema,LCD nu mai există casa mea , cu flori pe prispă, puse-n oale de lut. există traficul firesc nu mai există greierele,roua,ciocârlia.... există ce posedăm; noi însă existăm din ce în ce mai puțin.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate