Mărturisire

Ce pot să spun,
Eu cel nici rece acum,
Nici ars în foc nebun ?

Călâi m-ademenesc,
Că seva vie nu o risipesc,
Deși nimic din mine nu rodesc.

Sterp și vulgar și fără rost,
Postesc și totuși nu țin post;
Talantu-l cheltuiesc în felul cel mai prost.

Cuminte par că sunt,
Deși-s uscat ca fânu-n vânt.
Și ăsta-i adevărul ce mă junghie crunt.

Dar simt că ploaia sfântă va cădea,
Peste secatul loc, care mi-e inima;
Și sigur știu, că uns de duh biruitor, voi învia.