e liniște în Drumul Taberei pensionarii cuminți cresc flori pe balcoane
largi trotuare zâmbesc astenic în soare
tramvaie obeze duc cu ele departe o nou-nouță și albă singurătate
prăvăliile surâd a buticuri florăresele poartă blugi cu strasuri
oamenii se împart mai nou după culoare
Bucureștiul nostru nu are asemănare
la Universitate scrie pe-un zid:
"de vrei mașină de lux ia-ți un iubit cu glanț de vrei carieră ajungi fată bătrână"
în Pieptănari stau în ghetouri fără curent fără școală și număr niște oameni
în Cotroceni se cântă manele-n surdină
prin Militari dacă treci la umbra blocurilor e o răcoare de Jilava
la Arcul de Triumf e ambuscadă
pâinea e din ce în ce mai gri(ca întotdeauna)
poeții scriu despre violuri neuroni betegi sau coca cola în rime albastre
(îi doare în pixul cel verde oricum nu îi bagă nimeni în seamă)
sictirul e stăpân prin Lipscani case cu ferestre sparte duc mai departe
surâsul inocent a celei ce-a fost odată Pena Corcodușa
omul obișnuit e mereu o sintagmă neclară
de zâmbești cuiva e lipsă de seriozitate
pușcăria a devenit facultate
hârtia scrisă un moft
dacă experimentezi versuri ți se explică despre rahat
dacă ești tânăr n-ai nicio șansă vin 10 oameni aproape bătrâni și deloc simpatici
să îți explice cu ochelari falși pe nas
despre cum era pe vremea lor plină de sârmă ghimpată
(cei care au stat vrăbii pe sârma acelor vremuri sunt ori plecați ori tac)
dacă ești tânăr lovești și fugi nu e nimeni să-ți spună că nu ai dușmani
și te cerți doar cu umbra ta inutil
bătrânii mor cu zgomot de circumstanță
traficul e intens dricurile nu mai pot trece pe bulevardele capitalei
o vară căpie va înmuia cât de curând iar și iar astfaltul
și cum spuneam
Bucureștiul nostru nu are asemănare
oamenii se împart mai nou după culoare

.......................................

ce poți să faci când totul se preface în scrum
stingi țigara și
desigur
îți vezi de drum

pui în rucsac 3 rime un colț de franzelă uscată 2 batiste
și-o stea însemn de ghetou al poeților
în care ai rămas aproape stingher
circuli pe autostradă ca de obicei în sens invers
ești prea transparentă
iar în ultima vreme oamenii se împart doar după culoare

asculta poezia in lectura autoarei