S-arunci pe drum iubirea,
păcat de mare pradă.
Se tranșează zeirea,
pe șubreda-mi miridă.

Pura slaba mea uimire,
cîntă acum la gardu-mi
și se urcă-n dar s-aducă-n fire
minunea cea uitucă-n lacrimi.

O vai supuse fețe slabe,
pe munca mea cea brează;
aruncați-vă în lan difuze;
mai am de scos o mică față.

La lumina veștedelor candelabre,
acum perfida viață-mi joacă feste.