Într-o zi voi uita de noi
și de atâta tu din mine.
Voi uita primăvara din chipul tău
și toamna din tine;
voi învăța să respir
fără să-ți simt suflul.

Într-o zi,
tot albastrul cerurilor
va fi doar al aripilor mele,
iar liniștea nopților căprui
nu se va mai naște din ochii tăi.
Stelele vor urca la loc pe boltă
iar universul,
ce l-am închis în ființa ta,
va fi doar spațiu,
aer și libertate.

Într-o zi vei fi un om
ca oricare altul,
iar eu nu voi fi
decât o străină
zâmbind prin mulțime.