Azi ai reușit
să-mi scoți din buzunar
un ultim chiștoc mototolit
al cărui filtru purta încă
umezeala buzelor tale
a unui beci răcit care
cu o tuse bolnavă îmi mănîncă
zăpezile de pe creștet
și mă simt iar tînăr
încît să-mi amintesc
că nu aveai pleoape
și ochii tăi în dungi
se uitau la mine
nelăsîndu-mă să-ți fur
un mic colț din batistă
care să poarte și el
umezeala buzelor tale
și să-l port mereu
cînd norii stînd la băut
uită să ne dea și nouă
cîte un fir din sprînceană
și o coajă de nucă
să-ți aduc în ea apă.