poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-16 | |
Mi-e sufletul bătrân de gânduri
prea multe, prea răzlețe și pustii, iar eu mă pierd, uitată printre rânduri, între ce sunt și ce-aș fi vrut a fi. E cerul obosit de stele mult prea frumoase și de vis, ce-anină prea multe speranțe-n ele, unde ne e destinul nostru scris. E apa saturată de mister, de vraja ei de-albastru calm, de toate visele ce i se-ofer' și ce, de stânci, ca valul ei se sfarm'. Nici curcubeul nu mai vrea culori ce strâng in ele promisiuni și nu mai vrea să iese dintre nori să potolească noi și noi furtuni. Pădurea nu mai vrea a fi frunziș, ci s-ar fi vrut a fi pământ arat, să nu mai țin-ascuns al ei desiș atâtea lacrimi și atât păcat. Pământul e 'necat de-atâtea ploi, de lacrimi, de durere și de plâns și-l doare atât sânge și atât noroi ce-n timp în scoarța lui s-au strâns. E viața plictisită de făpturi ce nu cinstesc nimica sfânt și de-ale gândurilor lor scursuri ce împânzesc acest pământ, Iar Dumnezeu s-a săturat de-atâția fii risipitori ce-au irosit tot ce le-a dat și-au întinat orice valori.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate