mă văd vapori în fața cerului oglindă...
trupul-mi stă topit în galaxia efemerilor...
lacrimile existenței mele se adună în lumină...

mă văd abur în fața mării ce mă alintă...
durerile sunt înghițite de ochiuri infinite...
visele mele stau ordonate aștepându-mă...

mă văd imnuri de pace în fața inimii spectacol...
îngerii cânta duios și dubios note de apus...
partiturile schițate de prigoane stau neatinse...

mă văd abur,mă văd ceață,mă văd vapori,
în cerul proiector,anii se despart în liniște...
ziua când m-am ridicat din pământ a fost mică,
dar lumina păcii a curs febril peste mine!