Cai de fum răzbat prin obloane,
Mă împresoară cu coame de foc,
Mă trezesc să miros iz de foame
Întors de veacuri în acest loc.

Colorat în negru e cerul
De prea multe tristeți aflate în mine,
Se împânzește în lume și dorul
Că mă trec și nu am trăit decât picuri de bine.

Turburat,ridic greu pumnul la soare,
Mersul mi-i moale ca spuma de lut,
Îndrăznesc să schițez un zâmbet,ce doare,
Covorul de patimi mă trage în glot.

Rup șiraguri de lanțuri sleite,
Le arunc departe,în zgomot de neant,
Mă trezesc îmbrăcat cu vise coclite,
Mă arunc în mare să mă spăl de păcat.

Valuri de viață mă agață-n surdină,
Aburi de briză mă lovesc neîncetat,
Privesc lumea altfel,cu gând de lumină,
Doresc să trăiesc sub cer nepătat.