am văzut astăzi în timp ce treceam pe Magheru pescăruși
toate luminile erau aprinse oamenii din ce în ce mai puțini
manechine perfecte străluceau în vitrine
iubesc provincial de mult bulevardele uriașe
terasele cu prieteni
vocea ta la telefon întrebându-mă
dacă sunt sigură că nu am murit între timp
încă îmi plac
fotografiile de la anticarul matei pantofii cu talpa tocită de drumuri
zahărul candel și desigur ciocolata
tablourile din casa mea de acum pietrele primite în dar
atelierul de reparat ceasuri al domnului Rosenberg
(sunt sigură că nu i-am scris numele corect)
îmi place să număr norii de la fereastră
nu sunt niciodată prea tristă sunt doar eu
și dacă trec pescăruși pe cerul Bucureștiului seara
e semn că sunt aceeași
că nimic nu s-a schimbat
oamenii tablourile vocile
pletele fratelui meu Ion
cordeluța și frica ascunsă în buzunarul unui sarafan de liceu
tăcerea prelungă nasul meu în vânt

recunosc
îmi e dor de buzunarele hainei mele de poet sărac
pline cu versuri scrise în ultimul vagon al vreunui tren personal
de bună ziua bună seara noapte bună și de tine
dar
am văzut astăzi pescăruși pe cerul Bucureștiului
și deodată oprindu-mă în mijlocul străzii mi-am dat seama
că nimic nu s-a schimbat între timp nimic
dacă munții devin nisip și pietrele apă
dacă oameni pe care îi știai aproape dispar ca și cum nici nu ar fi existat vreodată
dacă versul meu se plimbă cu dricul prin Lipsani sau cu zepeline albastre prin Franța
mi-e totuna
eu știu să privesc pescărușii ce trec prin București seara

asculta poezia in lectura autoarei