poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-13 | |
noutate noutate
scumpă alergie încropită hamalii se pregăteau să încarce bagajele în ciorna înrămată deja mirosea a castraveți proaspeți și tămâie pirostriile segregației catatonice erau puse demult în cui atunci de ce de ce mirosul stătut de cameră matematică mă scosese din nou la plimbare în lesă scopul meu numerosul meu scop se pierdea în detalii adulmecând prăjitura complexă a turmei hai măcar du-mă undeva unde n-am mai fost plimbă-mă măcar prin basoreliefuri adu-mă apoi acasă și pune-mă într-o cutie de chibrituri învelește-mă bine și zi-mi o poveste despre cum ar putea fi bila se mărește se micșorează se mărește e flască dar erectă e flască dar erectă mijește un ochi movului gata de reprimare scaote-te singur te rog scutește-mă azi nu mai vreau azi sunt o hârtie creponată fără scop precis din fragmente de scrieri vreau să fiu un dictator laș și mânușa lui murdară vreau să fiu gaura din cearșaf pe care o zgândări fiindcă ști că se rupe mai rău mahalaua apune după blocurile de sticlă câtă reflexie și câtă lipsă de intimitate suntem goi în fața ruinelor iertat să ne fie sexul că el ne pune în instantanee kodak iertați să fiți voi ce dormiți și visați la sanatorii călduroase hamalii încă mai încarcă zemosul adevăr văd stafii planând sunt pure celebre și proaspăt călcate strâng ochii până ce pleoapele vomită tot ce era vechi și nefolosit afară nu-i, nimic înăuntru cât e ceasul e timpul să dorm să mă calc în picioarele patului heteronimicuri defilează pe ciment un câmp electromagnetic care absoarbe puținul adevăr un câmp întreg de noi hamalii curg și ei printre rânduri miros de santal într-un bloc săpat din murdărie hip-hop la colț de primărie apași vânzând amulete în biserica catolică horror ne masturbăm cu fotosinteza eșuată a roboreflexelor hamalii bârfesc și ei sărind din colț în colț de stradă am cancer de frică și mor în altă zi de lene fă-mă juma de buletin de identitatea mea și scrie cu mine soborniceasca aprobare a tuturor se apropie cu pași de furnică harnică estetule hamal grăbește-ți te rog penița în mozaic fotosintetizează-mă la sfârșit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate