fonoteca unui omuleț de vreme
se apasă singură pe play
cântă încet
castrată de motive
fonoteca unui omuleț de vreme complex
se apasă singură pe stop
apoi imită un cântăreț cunoscut
ecoul lui ștampilează
tălpile murdare ale tavanului
frunzele peretelui mucegăit
miros deja a verde
fonoteca unui omuleț de vreme
strânge neîndemânatică crenguțe
stâlpul cu bec râde
un cotor de lumină
îl gâdilă la buric
minifonoteca unui omuleț de vreme
se picură în centru
fredonând un imn de ceas

gonzales opus 13

iată un ochi în omulețul verde
el prinde fluturi în palma desecată
estet în variații conice
miroase a rășină
fonoteca izbucnește-n arcuri