zăceam un fotoliu
desfundat
un păduche căutându-și lentilele de contact
cu pedanterie
prin manșete

nu pot să plec de aici
raftul isabellei s-a fracturat
eu sunt veghetorul
duhurile răspândite pe jos
lasă pasaje întregi să evadeze
coperți fisurate trosnesc a
iască

undeva bate ceasul
vibrează în molimă
un argint
praful se întinde încleiază articulațiile de
bolta palatină
mai rămâne să extrag radicalul din deriva confidențelor
o să am nevoie de pantofi
cu durere spun asta