sideral mormânt te deschizi febril
liniștea ta se aude picurând relaxat...
păsările clipelor de atunci se suie
în pomii copți de fericire vineție.

anii au pătat umbrele viitorului..
pașii sorții au pustiit menirile...
zbuciumul s-a rupt în mii de clipe...
clipe ce veghează muribund...moartea...

locul stelelor nu e aici în trup de pământ!
acolo sus aproape de infinitul infinit...

testamentul unui nebun a fost dat citirii
în fața trupurilor inerte cu gândurile vii.
pacea a mai îngenunchiat în fața criptelor
unse de luciu lacrimilor jelitoare...

lipsesc liniști din grămada mereu plină
cu ei...cu ele...cu acei din fostul întreg...
un inventar subit apucă groază de cap
trântindu-i privirea spre locul nepăzit.

fantome cochete bântuie necropola
pază a liniștii din lumea uitării...


uriașe lovituri pătează solemn griul etern
al porților din tărămul rece plin de ani...
bubuituri acute troznesc pietrele defuncților
văduvind durerea în stări de bine și fericire!