dezlegată de sentimente îmi lipesc mâinile pe trupul tău
culcat în plantația densă a întâmplărilor

vocile tale urlă vocile tale ridică furtuni
munți fluizi pe care merg hotărâtă
ca atunci când îți așez nopțile în ordine

sunt marea ta vie
marea în care se face deodată liniște

eu te ascult
înainte ca senzațiile să devină imagine
imaginile să devină cuvânt

ascult cum treci prin convoaiele tale de spaime
îți tai durerile în fâșii transparente
ochii tăi bandajați să nu le mai știe
carnea ta să nu mai aibă urme de pedeapsă

mă plimb prin numele tău mirosind a lume fără putreziciuni
mă alungesc
prin numele tatălui prin numele neînceput

așa cum se trăiește o iubire de partea cealaltă a sufletelor