Usuc la soare continente
De iubiri ratacite de sens
Si de senzatii fara condimente,
Ofranda albastrului intens.

Ma vad dictand de sus regrete,
Si pastorind prin tample arse
De renuntari si albe menuete
Fara credinta, dorurilor case.

M-aplec pe turle de biserici
Cu preotii rapiti de iele
Insinuate printre norii sferici,
Am gand proscris si patima de stele.

De ce imi pleci fara sa vii,
Fara sa morti macar, fara poveste,
Si stai ascuns in ziduri stravezii
Lumina circulara ochiului ma creste.

Am descantat din alb inalt orbita
Viscerele zeitei sa te nasca
In mine si in zi sfintita,
Cu zborul tau clepsidra sa roteasca.