când ai plecat
mi-am deschis coastele
așa cum rupi zăbrelele din ușă
așteptând zi de zi să te găsesc în prag
cerșetor cu ochii de miracolul
ce umplea înlăuntrul

ți-am pregătit
o poveste de miere bumbac
sirop de arțar și alte trufandale
poate nu toate dulci dar catifelate
multicolore ca un iris
privit de aproape

și iată de atunci
sunt mai bine de-o mie de nopți
coastele m-au cuprins pe dinafară
casa mea s-a căptușit cu mușchi
geamurile s-au împleticit
amândouă în sare

povestea s-a stricat ca un fruct
disprețuit de la jumătate

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.