aliona
toate buzele își încep acum
sângerarea

azi este o zi
plină de dafini și suspine
geamurile sunt
foarte deschise spre cer

viteze de cretă
picurate din aripile păsărilor
ne încercuiesc privirile îngropate de pleoape

aliona
e numai vina ta
că nu mai e loc în lume
de pajură

știi
decât să numărăm fântâni
hai să spunem răspicat
că ne e sete

suntem mecanismele preferate ale orei
chiar dacă aș vrea să fie altfel
nu se poate
s-au adunat la geamuri
prea multe ființe

și cratere s-au format pe unde ne plimbam noi
cândva
înconjurați de petale creponate

eu nu cred că sunt bolnavul sepia al lui dumnezeu
aliona
deși dimineața întind
unt
și dincolo de felia de pâine