Dinspre balcani adie a cenușă
și a cocleală prinsă-n epoleți:
vai de vecina ce-a născut băieți
și a ascuns icoana după ușă,

vai de vecinul nostru cu coran,
prietenul, colegul tău de joacă:
l-au spânzurat cu propriul turban
în nucul lui, de cea mai groasă cracă

miroase iar a pulbere și prafuri
de pușcă descărcată în tărie,
a lespezi răsturnate, cenotafuri,
mâini rășchirate răsărind din glie

nu mai vorbește nimeni despre ani,
acum contează numai clipa gravă:
adie a război dinspre balcani
și orice amintire e otravă.