aliona repetă te rog dansul păpușii
de aseară
când orele erau niște nasturi
și sărutările
ah
sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile

cu ochii închiși nu poți să numeri
cu ochii închiși poți mirosi
a singurătate
a ființă privită
a depărtare de tavan

aliona
corabia de noapte
ne așteaptă în portul învolburat al genelor
probabil
ultima lacrimă dintr-o petală viloet
ne va sigila pleoapele
probabil
marea pe care vom porni
ne va cunoaște până la capăt așa probabili cum suntem

afară vântul
se dă în leagăn până la lună
alunecă pe tobogan până la străbunii noștri înfipți în minereuri
ridică serpentine de nisip
adică
copiii dorm aliona
și visează secunde mari

hai aliona
să trăim o viață pe mare
și prin orizonturile consecutive
să învățăm să alergăm pe alge