Departe în orizontul cenușiu
Se strecoară o umbră de pânze albe.
Niște țipete de pescăruș
Șoapte de valuri se adună în mintea mea.

Am revenit pe nisipul ce ne jucam
În zilele pline de fantezie
Când stoluri de păsări nebune
Ne cununau iubirea.

Te caut in depărtare cu dor mare
Și lacrima din ochiul meu
Se strecoară încet spre tine
Amestecându-se in mare.

Mintea mi-e bolnavă de tine.
În suflet s-a așternut un deșert,
Nisipul e tot mai fierbinte
Iar apa seacă fără milă.

Te aștept în prag de valuri
Să ne vedem o mili secundă
Să ne simțim o secundă
Să ne sărutăm un minut.

O oră să ne ținem în brațe
O noapte să ne mângâiem
O zi întreaga să ne privim
Și pe viața să ne iubim.