hai să vorbim despre amnezie
tot suntem aici

punem semne de exclamare
din loc în loc
pe drumuri sinuoase
subiectul și gestul se confundă

mă poți privi
tot bricolând ieșiri invizibile
lași contuzii mici
fine
nu știi nimic din urmă
ce bine

îmi repetai adesea despre fundație
gând cu gând
idee cu idee
împinse cu încredere pe masă ca laptele pâinea și smântâna
proaspete
dis-de-dimineață
îmi lipsesc mai aprind o țigare
plictisită
ai un chip uriaș
liniștit

lăsaseși un morman de amintiri la marginea orașului
un câmp auriu
de vară
excava de zor imaginația în exces
urât mirositoare

în parbriz
a rămas un autoportret cu ochii bandajați din care
lipsește textul