poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-20 | |
Cand erai femeie
Iti acopereai trupul cu namol Si ascunzandu-ti sanul gol Te trasformai-n idee. Cand erai femeie Din palamele tale nasteai prunci Si-mi amintesc precum atunci Din viata le dadeai scanteie. Cand erai femeie Umblai pe ulita desculta Sa cauti urma de samanta Si ii muscai, sa nu ti-o ieie. Iti suradeam, desi nebuna Nu te opreai, nu ma vedeai Batatorind pamantu’-urlai Nu la ai tai, numai la luna. Si luna nu se mai arata De cand la fata te-ai schimbat “S-o fi culcat?”, “S-o fi culcat!” Ca nu te mai arati tu, fata! Iar dupa ani si ani traiti Inchisa-n putride ospicii Te-ai molipsit cu multe vicii Deprinse de pe la banditi. Ai renuntat sa fi femeie, Cu pumnu-n masa bati acum Si nici nu te mai vad pe drum, Te pierzi in fum si te faci scrum… Te-ai vindecat de nebunie Te-ai intregit la cap, tu zici Si nu mai vii deloc pe-aici Iar vantul sufla in pustie. Ai bani si haine de la market Sa iti acoperi corpul gol Iar eu tanjesc dupa namol, Argila-n casa, nu parket. Imi spun ca doamna ai ajuns, Te-ai maritat cu-n ofiter Asa ca n-are rost sa sper Sa te mai vad – degeaba-am plans… M-am vindecat si eu acum Nu mai e strop de nebunie. Poate c-asa fu dat sa fie Sa ne-ntalnim pe un alt drum.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate