poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-16 | | Copilul meu Doamne, ce dor îmi e de tine, copilul meu nenăscut! Îmi pare rău că nu te-am vrut. Aș fi vrut să am o poză cu tine, să te fi cunoscut, Și să te mângâi încet pe frunte, aș fi vrut mult. Să-ți iau ghetuțe, să te-nvelesc cu o hăinuță caldă tot aș fi putut, Și tu să aștepți cuminte în pătuț să-mi termin treaba, copilul meu durut. Amintirea ochilor tăi, privirea lor rugătoare, nici de atâta parte n-am avut, Și mi-e rușine de tine, mi-e rușine cu mine, că sunt om viu, dar lipsit și slut. Demult aș fi dat de-aș fi putut timpul să curgă -napoi, să nu mai fac ce-am făcut, Dar viața pierdută pierdută rămâne și nu mai poți câștiga ce-ai pierdut. Acum visez mânuțele tale către mine întinse, cerșind un nenceput început, Mi-e tare dor de tine dragul meu și umbra ta, cu smerită durere pe căpșor o sărut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate