poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-16 | |
doare și mă aplec, atât știu să fac de la o vreme. parcă
în mine crește un semn zadarnic. luminile văd cum toate țâșnirile tulbură somnul tău, de aceea țin ochii larg deschiși cu o singură imagine scrâjelită monstruos pe retină ar fi trebuit să nu-ți desfac îmbrățișările sau să arunc departe aripile cu gheare ce-mi lovesc mersul și mă fac să zbor prin acest cimitir al lucrurilor plin de imagini dormind cu inima strânsă. dar nici nu mă recunoști. chipul se chircește și el frânturile corpului și gesturile încremenesc în locuri odihnitoare aici e locuința în care pătrund prea multe semne. prea multe înfățișări noroiul trădărilor îl simt între dinți. dacă strâng pumnul, se scurge printre degete răsuflarea rapidă a unor copii. câinele din mine îi aleargă până la sânge, aici, în casa mea pe care o numesc dispariție. deși crengile copacilor strivesc zidurile mate, lumina cruzimii într-un colț, acoperă trupul dezgolit al obsesiilor ca un pled umed de aceea mă doare. e o lipsă de sens în toată mișcarea feței în acest mod în care caut să nu mă mint, să verific încuietorile ușilor și să dorm ca și cum ar trebui să te ucid a doua zi am în mine o pădure metalică, orice lovitură are un ecou nesfârșit atunci prind viață și tot ce vezi se transformă în blândețe
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate