poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-09 | |
Nu ne destrămăm ca fumul
Într-o clipă, fără urme, Până departe, Parcă nici n-am fi fost. Ne destrămăm ca buturuga. În vârste, încet; Hrană furnicilor, Cămin șerpilor, Pat ciupercilor. Ca o umbră de rost încheiat. Ne destrămăm ca piatra. Pe nesimțite. Parcă am intra într-o altă veșnicie. Anii aduc ploile și înghețul, Deceniile scutură pământul Și ajungem nisipul Pe care mările își odihnesc Brațele înspumate, Adâncurile misterioase. Ne destrămăm ca amintirea Călătoare prin gândurile Oamenilor care ne-au iubit, Oamenilor care ne-au urât, Oamenilor care ne-au cunoscut, Oamenilor care ne-au citit. Rămânem în urmele palmelor noastre Pe coada mistriei cu care am construit O biserică, o casă. Rămânem o față într-o imagine veche. Un glas vibrând în eterul aglomerat. Un nume pe-o carte. Ne destrămăm ca omul. În tumultul speranțelor pe care le-am tulburat Cu viețile noastre. Parcă nici n-am fi fost. Dan David, Los Angeles, 10-13-2005.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate