După ce îl vom termina și pe acesta,
după ce ne vom fi îngropat toți copiii,
vom sta iar la masă, viii cu viii
sub mantia scumpă a lunii, celesta

trecând înfrigurați pe hărțile pătate
cu degetele prin câmpuri de mine:
iată unde era satul nostru, cumnate,
încă acum trei săptămâni și mai bine

uite, aici e orașul unde am studiat,
acum mai e doar o cazarmă cenușie,
creiere și uniforme se dau la spălat
după ziduri cenușii, ca de hârtie

din când în când se aud de departe
ecouri de cântece zbierate în zori,
despre lupta eroică, până la moarte,
a neînfricaților noștri feciori

o barză se duce, poate pe veci,
poate cuibul de bombă nu-i place,
în curând vor veni vânturi reci,
în curând o să fie iar pace...