Păreri

Iubirea curată stoarce cu puterea harului ei lacrimi de cristal din mândria stâncii neînduplecate și o încununează cu miraculoase flori de Nu-mă-uita făcând-o să zâmbească fericită în fiecare zi, ca o învingătoare în tăcerea ei enigmatică.
Ura blestemă cu mărinimie fașa nepătată a copilului nevinovat din pântecul mamei, înainte ca acesta să se nască.
Spiritul libertății adorat de toți pământenii își înalță aripile către infinitul universului și trimite printre luceferii și stelele călătoare ecoul curiozității omenești nestâmpărate de timp. Iar credința profundă învață și tămăduiește latent și cu pioșenie necondiționată ateismul in agonia disperată a sufletelor de la granița neputinței, în egală măsură, indiferent de rang, liniștindu-le ultimele frământări deșarte la trecerea în abisul necunoscutului enigmatic, interogat de secole în zadar.

07 –02 -2006