poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-05 | |
Femeile se trezesc cu noaptea-n cap și pleacă
să își tămîieze morții. Nimic nou sub soare - calea spre cimitir e aceeași, ea trece prin sufletul omului ca o gheară de animal tînăr, neînvățat să se joace cu prada. În lipsa femeilor, morții se întorc acasă, își sărută, în somn, copiii. Le pun cîte un măr ori o gutuie în fereastră. Se închină la icoana din firidă și se întorc în lumea lor. La înapoiere, femeile zăresc de departe o luminiță în geam. Aleargă înnebunite. Se tem să nu se fi trezit copiii și să fi dat foc casei. Doamne, apără și păzește! Își fac o cruce netedă și mare cît răspîntia de drumuri. Odată ajunse acasă se liniștesc. Își găsesc copiii cuminți mîncînd fie un măr, fie o gutuie. Sărmanele femei! N-or să știe niciodată că au tămîiat și au plîns niște morminte goale…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate