poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-02 | |
aveam cinsprezece ani
și Carmen îmi pieptăna părul mi-l împletea cu flori în fața televizorului Nichita se uita în ochii mei “Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă și în nesfârșire se face coloană sau altceva mult mai înalt și mult mai curând” eu oftam Carmen ofta “-am să mă mărit cu el, spunea ea” sîngele meu clocotea “-ești cea mai bună prietenă a mea ia-mi orice dar pe el, nu” Carmen îmi împletea cozile lungi degetele ei trăgeau tare tăcerea se lăsa între noi Nichita era bărbatul cel mai bun și frumos din viața noastră nu ne-am omorît într-o zi ea l-a găsit pe Vasile și eu pe Ion
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate