carnea aruncată la întîmplare
respiră pe gură
în hainele ei pătate
peste care va năvăli întunericul
cu cea mai mare ticăloșie
rezemată de poarta ta
de puberă infantă

în ceea ce mă privește

am învățat de timpuriu
să pronunț fals cuvintele
ca niște incinerări zilnice
în trepte abrupte
cu inima bătînd de emoție
precum pîntecele unui anofel

și se poate defini cu precizie

povestea păianjenului
ce îmi ocupă încheieturile
cînd supun mîngîierilor
pielea dezgolită
de pe spatele unei femei
nemișcată în patul ei de lehuză
ibovnică lacomă
plictisitor de tolerantă

așa se face că

am cunoscut la ea
ura față de oameni
și dragostea față de cîini
în
jalnica slăbiciune a cărnii