Sub clarul de lună sticloasă cerșesc
Lumina. Zăresc prin frunze brodate
Fine arginturi ce sclăda regesc
Mătasea broaștei și plutiri pe ape

Și-un con de văpaie se scurse vâscos
Rostind șoapte-n taină doar tăcerii
Săgeți se avântară spre malu’-ntunecos
Iar bezna mugi tandru între ferigi

Cu pușca printre ramuri, vestind
Îmi anunțam de pe acum sosirea
Și lângă mine se așeză, cu jind
Mă fulgeră din ochi și arcuirea

Aceea de felină noctură, însetată
Mă-nvălui în mantii și cupole
Acea frică cu patimă mixată
Mă-nmărmuri - coloană la Acropole...