În vizită

Dedicație doamnei Balașiu și tuturor profesorilor mei dragi.

Pe ușă cu sfială eu pășesc,
În vizită, la doamna învățătoare,
Emoții mari, obrajii-mi încălzesc
Și politețea mi-e pusă la încercare.
O! Doamnă, parcă vă revăd,
Pe coridorul școlii plin de viață,
În impecabila ținută și mersul cadențat,
Cu vocea plină de culoare,
Și părul în inele de aur aranjat.
Cu câtă plăcere pe furiș eu vă priveam,
Deși eram elevă-n clasa a-patra,
Și să fi vrut uitării să vă dau,
N-aș fi putut, decât dac-aș fi moartă.
Trecut-au ani și ani de-atunci,
Și-n vizită întâmplătoare am venit,
În fața mea, o doamnă, o mamă
Și-o bunică a apărut; dar eu vedeam,
Frumoasa învățătoare de demult.
Și-n clipele-mpreună petrecute,
La o ceașcă de cafea și o țigară,
Prezentul, parc-a dispărut,
Și m-am trezit în umbre lungi,
De gălăgioase coridoare,
ÃŽn pauzele dintre ore,
Printre colegi și scumpe profesoare,
Iar lanțul amintirilor,
Încet, încet, a început a curge.
Cum aÈ™ putea uita, acele vremuri?
Cum aÈ™ putea uita, profesorii mei dragi?
Și orele lor minunate,
În care-atâta pasiune ei puneau
Și-adesea de codițe mă trăgeau,
Când mă prindeau cu teme nefăcute,
Și domnul, martor îmi era,
Că îi iubeam, cu minte mea de-atunci ,
Mai mult decât pe mama și pe tata.
Ce vremuri frumoase !Cât respect,
Și cu ce drag, îmi amintesc acele clipe,
Care s-au dus, în amintiri de neuitat,
Acum, privesc cu jale la prezent.
Și cu regret acum eu plec, căci s-a făcut târziu,
Vă sărut mâna, doamna învățătoare,
Așa m-a învățat, din respect, tata.

8 -09 -2003