Trup fără suflet

Plouă… afară miroase a curat,
miroase a proaspăt,
miroase a nou!
Parcă lumea și-a spălat fața
În ploaia udă de lacrimile cerului…
Plouă…afară e răcoare,
afară e bine!
Privesc pe geam și vad cum plouă
Și mă surprinde ploaia
Căci nu plouă ca atunci când…
îmi plouă sufletul!

Plouă… în sufletul meu miroase a putred,
miroase a cimitir,
miroase a hoit!
Plouă pentru că sufletul meu a uitat…
a uitat să fie copil și…
a murit!!
Duhoare insuportabilă de lacrimi,
căci mi-l jelesc suspinele…
Totul moare…mor ochii,
mor buzele,
mor urechile,
moare părul,
mor degetele,
căci îmi cade pixul…
Simt…cum îmi moare viața!

Acum plouă! Plouă peste mine
Plouă cu și peste lacrimi,
Îmi ploua peste trupul gol…
de suflet!
Îmi plouă peste gândurile
care mor și ele!
Sttt! Sunt un cadavru,
Un cadavru umblător…
Dar îmi voi muri și eu,
Sicriu fără scânduri,
Floare fără petale, fără miros,
Þigară fără scrum,
Seringa fără… ser,
Trup fără suflet!