dimineața are gust de cafea și de ploaie.
amintirea unui ieri inexistent îmi urlă în urechi,
șoptește, plânge și dansează într-un ritm lent și aproape
provocator.
regretul miroase a nisip și a mare.

pereții camerei sunt galbeni și mă privesc cu dezgust,
o privire plină de reproș:
cuvinte de piatră, de hârtie, cuvinte născute din nimic.
am încetat să mai cred în cuvinte.

seara este cel mai anost moment al zilei.
cafeaua s-a transformat în zaț și tăcere,
iar pereții nu mai sunt galbeni;sunt goi.
și plâng.
seara aș vrea să mai cred în cuvinte.