Mama este înaltă.
În ochii ei albaștri, severi,
Am crescut ca doi meri.
Eu și fratele meu,
Două rotocoale de fum,
Ne întoarcem prea rar,
Fiecare pe alt drum.
Ne învârtim fără rost
Prin grădină.
De unde este,
Tata nu mai știe să vină.
Ne așezăm și vorbim
Până în zori
Sub icoană-
Se aud cum pătrund
Cuiele în palme;
Tot așa ne străpung
Tăcerile mamei-
Severe și calme.
Înfășurată în gânduri,
Acum,
Însoțește norii de fum.