Te-am cunoscut in Cismigiu,
La Izvorul lui Eminescu;
Mi-ai spus cum te numesti tarziu,
Ai zis : eu sunt Zoea Ceausescu,

Iar eu am spus ca’s Arafat
Si totusi nu sunt cal vargat,
Tu mi-ai zambit spunand : asa e,
Sunt de fapt Mita lui Nae.

Te-ai aplecat usor spre apa
Si mi-ai aratat un peisaj
Ai zis ca poate o sa-mi treaca,
Dar n-am ramas decat cu un miraj;

Ne-am sarutat ca doi copii
Cu sunet de ventuze
Si ai plecat a doua zi
Cu Nae printre frunze.

Am spus atuncia: s-a sfarsit!
Speram ca intr-o zi sa vii,
Dar acea zi n-a mai venit
Si am ramas doar cu iluzii.