poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-21 | |
de fiecare paști tanti slătineanu mă striga să merg sus, după vopseaua de ouă rămasă
greierași în stomac și sfială în pași simțeam urcând încet scările la etajul trei de-aici, prin coroana copacului secular se vedeau turnurile verzi ale bisericii piariștilor printre care hălăduiam în nopțile de copil, acelea duioase și fără de coșmar până dincolo de orizontul balconului meu cu zidul medieval pe care în treacăt îmi odihneam visele au căzut două ramuri groase, fetițo, s-au prăpădit și nenea damaschin apoi, nenea manta o să mergem și noi, că suntem bătrâni de poveste o s-auzi, are să cânte cucuveaua tu să ai grijă de bebe, să înveți bine și să spui într-o zi, despre toate acestea am văzut cum îți place să scrii pe pereți, în nisip și pe geamuri de sticlă au tăiat arborele secular, între timp, iasomia, ploaia de aur și socul apoi, în zi de parastas au tăiat prunul familiei mele și-un salcâm s-a pustiit curtea de verde și de flori, de vecini, de bebe, de bunici și de mama cu mașini și cu fiare s-a umplut, cu venin, cu pietroaie, cu mirosuri austere între timp o să crească sintetic un copac din mașini, din schelete și din fiare ce-o să acopere curtea cu gaze și fum, ce-o să ne respire aerul și viața în aceste paști, familia slătineanu s-a mutat câteva etaje mai sus tanti damaschin s-a dus în grădini suspendate, domnul mureșan conduce căruțe de nori ita și paul îmi trimit vise cu dealuri iar mama tratează suflete deșarte bebe îmi împletește cunună în cer, iar tata nu mai vrea să se-ntoarcă de departe cu rădăcinile în buzunare și cu seva ce se trage hidos, din orgolii ruginite, prăfuite se înalță sintetic copacul din fiare și mașini într-o curte ciopârțită eu îmi deschid ușile, geamurile, luminile și sufletul, casa, viața și gândurile îmi aștept familia moartă și plecată să se-ntoarcă la o poveste cu mine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate