Sunt doar închipuirea minții tale desfrânate
Munteancă frământată-n visul frunții mele!
Sunt doar chemarea stins-a lunii ce se-abate
În umbra ochilor târzii contur de iele.

Sunt doar un cerc pe sânul tau păgân
Munteancă sfântă, vis nebun de șoană!
Sunt doar un vânt soptit pe fruntea ta: “rămân …”
Dorit de tine și-alungat precum te-ncearc-o toană.

Sunt doar o taină a penumbrei celei mai fugare
Munteancă ce ai fi aleasă moartă, vie!
Sunt doar un joc ștrengar al tâmplei tale-amare
Ca viața ta ce nu-mi vei da vreodata mie.