“Vai mie! Viața-mi toată zadarnică fu!”,
strigă Rodin de spaimă cuprins,
când întâia dată pe-Apollo-n Olympia-l văzu

și-acum, ca un nebun, în sac adânc mâinile-și vâră,
cercând să afle de cumva-i de vină vreo unealtă de-a sa,
de izbeliște lăsată, pe care să n-o fi mânuit cu drag

cu răsuflarea tăiată se năpustește-ntr-al lui Phidias
Atelier,

caută peste tot – cugetând bine – chiar și
la cea mai smerită unealtă ce l-ar putea ajuta
tulburat foarte mâinile-n țărână-și afundă

doar-doar o afla – nesperată minune –
de-a lui Hefaistos vreo unealtă, neștiută,

doar-doar o da peste
vreo zeiască unealtă, ascunsă-n Olympia,

care să răvășească
sufletul, să-l ridice în înalt
și pe veci să-l dezrobească.



Traducere : Dr. Cristina Băcanu