pulsațiile nu sunt cești de ceai în fața unei fetițe
de pe care curg tentacule electrice
nu mi le pot explica. un gest rupt, zvâcnetul genunchiului sub
torsiunile tale, sfârâitul cărnii din piept sau rostogolirea
muzicală ce te-ar face să fii versatilă
în asfințitul de pe balcon sau doar candoarea desprinsă mut
din firele hainelor, scame de care-mi frec retina

mă electrizez și eu
caut cu degetele dovada că nu tac, gâlmele din sânge nu se văd
scurtcircuitele taie legatura dintre mănunchiurile de gânduri și
doar degetele se prefac într-o mișcare insesizabilă, scurtă
fierb și vorbesc în același timp, o scuză disimulată
toate amănuntele astea mor în clipa următoare chiar și pentru mine
atunci, pentru tine, de ce ar avea vreun sens

deasupra acestei dureri poți să mănânci. e frustă
un șervet țărănesc cu motive florale, o reminiscență enervantă
care mă împinge mai mult în tăcere
în dorința de a explica de ce se retrag odată cu luminile
serii toate evidențele. să nu crezi că fac minuni. sunt doar
un semn în care strânge prea multă energie din pulsațiile
pe care nu le pot explica. doar bem ceai, turnăm ceai în noi
alcool și cuvinte
ca să topim costumele de astronaut mulate pe noi