M-am saturat de murdaria infernala,
Ma doare praful adunat pe drum,
Ma sperie meditatia de vara
Si teiul ce-si arunca florile-n parfum.

Ma regasesc si palida ma scutur,
Ma urmareste insa un gand ciudat,
Nici nu mai am puterea sa ma bucur
Ca, in sfarsit, din iarna am scapat.

M-aplec cu piosie spre speranta,
Ma-ndur ore din zi sa ii aloc,
Ma-ncanta ca macar atat exista-n viata
Pentru aceia dintre noi ce n-au noroc.